O picat Facebook-ul. The Facebook. Si ce? Mare branza.
Da, pentru unii reprezinta viata lor. E un mediu interactiv de socializare. Lumea spune "daca ti-e dor de cineva, suna-l". Si daca nu mi-e dor de el, dar vreau sa mai aflu despre el cate ceva, ce ma fac? Tot sa-l sun. Mai bine-l caut pe Facebook.
Eu unul urasc sa vorbesc la telefon. Mi se intampla des sa ma sune sau sa sun eu oamenii si sa pierd 30 de minute la telefon in care celalalt vrea sa-mi spuna cat mai multe despre el, sa recupereze (in ideea lui) timpul pierdut. Nu-mi place sa vorbesc la telefon fiindca nu-i acord toata atentia mea. In timp ce vorbesc la telefon trebuie sa mai fac si altceva. Ma joc, citesc, ma uit la televizor, caut pe net si nu ma pot concentra 100% asupra conversatiei de la telefon. Nu-i acord celuilalt atentia mea 100%. Si il pun sa repete ce-mi spune la telefon din varii motive: fie nu-l aud, fie nu inteleg, fie nu inteleg fiindca nu sunt atent doar la el.
Asa ca prefer socializarea electronica. Pe internet. Sa citesc ce-a mai facut X, sa vad unde a fost Y. Sunt multi ipocriti, e adevarat. Unii spun ca pe Facebook nu-ti arati decat o fata a ta, doar pe cea buna. Acum sa fim seriosi, iesi la un suc pentru prima oara cu o fata, doar n-o sa-i spui ca la tine acasa mizeria e crunta si ca te speli doar de 5 ori pe an. Totusi, vrei sa faci o impresie buna. Sau nu-i poti spune ca esti sarac lipit pamantului si ca excursiile tale cele mai multe au fost facute pe harta si in enciclopedii tiparite. Nu. Arati doar lucrurile care te fac sa arati bine. Mi se pare normal. Eu fac asta. Nu sunt singurul.
Dar azi a picat Facebook-ul. The Facebook. Asa, si? Initial am descoperit ca nu mai merge la munca. Colegii mei erau innebuniti, dar nu fiindca nu mai merge Facebook-ul. "Frate, ne-au interzis accesul la Facebook". Lucru absurd de altfel, fiindca tot ei (conducerea) ne cer sa postam pe Facebook link-uri care sa duca la site-ul nostru. "Nu au facut asta... plus ca daca o faceau, aparea frumos <<Site restricted>>, nu alte mesaje care sa spuna ca-i imposibil sa te conectezi pe site".
Prima oara m-am simtit ca in finalul filmului "The Truman Show". Cand Jim Carrey iese din platoul urias de filmare si transmisiunea se incheie. Apoi telespectatorii, fericiti de final, poate dezamagiti, schimba canalul de televiziune, unii intrebandu-se chiar: "What's else on TV?". Fain film, fain final.
Asa ca intrebarea mea este pentru toti "dependentii" de social-media si Facebook: "What's else on the Internet?".
PS: Google+, hi5 si alte retele de socializare (mai putin myspace) nu au avut si nici nu o sa aiba impactul lui Facebook. Pentru ca The Facebook are alte principii si idei, nu doar sa ofere un serviciu din care spera sa mearga treaba si sa scoata bani.
Ce este Facebook o sa incepem sa intelegem cand mai trec ceva ani, acum e prea devreme si under progress inca. Dar, bunul simt imi spune ca e prea big ca sa mai stau sa ma intreb ce e asta... e facebook, e un fel de a comunica ce nu exista innainte, noi inca ne adaptam la el, si el la noi. Imi place ca incepe sa apara si categoria "da frate, punem chestii care dau bine, so what, e normal?" pe langa categoria obositoare: "Facebook e fals, nimic nu e for real acolo."
RăspundețiȘtergereE un spatiu in care punem toti ce avem mai bun, you know? asta nu are cum sa fie prea rau... zic
Intr-adevar. E exact precum aparitia telefonului. Nimeni nu-i intelegea clar utilitatea si in putin timp nu se mai puteau desparti de el. Si asta fiindca lumii ii este frica de nou. La fel a fost si cu telefoanele mobile, calculatoarele si mai numeste tu orice altceva. Frica de a nu ne "fura" sufletul. Epoca de piatra nu e asa departe pe cat pare. In cifre, ani si epoci, pare departe, dar in constiinta noastra e inca acolo, bine asezata.
Ștergere