Multi primesc sfaturi de la prieteni. Nu e un lucru rau, dar nu e prea bine cand il aplici ad literam, fara sa-l adaptezi propriei tale persoane.
Unul din sfaturi pe care le auzi des sunt <<daca vrei sa ai succes, trebuie sa ai un "papagal" tare>>. Nu ma intelegeti gresit, e o chestie buna sa vorbesti (despre orice) si e o chestie de succes daca mai si stii ce vorbesti acolo.
Acum vin cu intrebarile: de unde faci rost de "papagal"? E clar ca nu de la petshop, iar daca vrei sa fii si "tare" cu "papagalul", e la "mintea cocosului" ca nu trebuie sa-l impaiezi.
Bun, si atunci cum poti sa ai totusi un "papagal tare"? Citind. Carti, reviste, ziare, orice. Un om informat e de doua ori mai pregatit sa faca fata noilor situatii. Dar nu e suficient doar sa fii un om informat. Trebuie sa mai stii si cand sa taci. Adica magicul moment cand trebuie sa inchizi gura inutila a "papagalului".
Am un coleg de munca. Nou, vechi, mai putin important. Fratele meu are si el un amic care e la fel de tare cu "papagalul". Oamenii astia vorbesc mult si evident, prost. Din primele propozitii au reusit sa ma adoarma, iar unuia chiar i-am zis de la obraz: "defectul tau cel mare e ca nu stii cand sa taci si vorbesti de multe ori fara sa stii despre ce e vorba".
Nu ma intelegeti gresit. Si eu vorbesc mult. Dar il las si pe celalalt sa vorbeasca. Creez un dialog. Iar cand simt ca e momentul unui monolog, nu ezit si imi prezint ideile cui vrea sa ma asculte. Insa daca interlocutorul meu da semne de plictiseala, iau o pauza si cuget. Sunt o trestie cugetatoare. Ma bate vantul intre oameni destepti si "papagali".
Recomand celor bolnavi de "vorbatita" acuta sa iau o pauza de reflectare asupra "broscoilor" pe care-i scot pe gura si sa-si ia un papagal de plus moale, asta ca sa mai lase glanda salivara sa respire si sa-i acorde creierul mai mult timp de gandire inainte sa faca vreo actiune necugetata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu